Am vrut sa fac un film sensibil si curat. Un film care iti aduce aminte de prima poveste de dragoste, intodeauna sfarsita prost. Nu stiu de ce, dar asa se intimpla in mai toate cazurile. Suntem plini de energie, investim mult in prima relatie, vine repede, ca un taifun, se consuma pe neasteptate si pleaca apoi la fel de rapid lasandu-ne mai goi, mai destepti, mai maturi... Imi aduc aminte de prima mea dragoste, care se consuma in scrisori lungi, pe peroanele unei gari. Fata era din alta localitate, a inceput cu mult elan si s-a terminat fix in ritmul cu care acceleratul a plecat din gara spre alta destinatie. Cam despre asta e vorba in filmul meu. Mi-am dorit sa fac un film romanesc cat mai personal, departe de social sau politica. Un film despre prietenie, maturizare, sacrificii, nonconformism si tot ceea ce poti face cand ai 18 ani si simti ca lumea e a ta.

{ continuare }

1.De ce sunt atat de bolnavicioase legaturile cu pricina?
Ioana: As spune de la bun inceput ca nu simpatizez foarte mult titlul filmului, tocmai din cauza nuantei "bolnavicioase " care planeaza asupra povestii inca de pe afis. Mi-ar fi placut ca acest verdict sa fie dat, sau contrazis, de spectator, dupa vizionarea filmului. Pentru mine legaturile cu pricina nu sunt bolnavicioase, ci mai degraba curajoase in contextul in care personajele incearca sa se cunoasca pe sine si unele pe altele.
Maria: Mi se pare că fiecare dintre noi are momente de confuzie, cand i se pot intampla tot felul de lucruri, fara sa fie nevoie sa le etichetezi drept “bolnavicioase”.

{ continuare }

COLOANA SONORĂ:

{ continuare }