Lungmetrajul de debut al lui Tudor Giurgiu are marele merit – si, in acelasi timp, marele avantaj – de a umple una dintre nisele (nu putine) pe care le prezinta ceea ce numim, mai mult din inertie, „cinematografia romana“. Nu, nu ma refer la filmele gay, cum poate v-ati grabit sa conchideti, ci la filmele cu, despre si pentru tineri (mai precis, cele lipsite de vesnicele implicatii sociale). De la seria cu liceeni a lui Nicolae Corjos, singura productie notabila pentru aceasta directie mi se pare Milionari de weekend de Catalin Saizescu. (in paranteza fie spus, nu includ aici filme precum Marfa si banii de Cristi Puiu sau Furia de Radu Muntean, care au alte mize).

Sint convins ca prospetimea si sarmul protagonistilor, subiectul actual, de interes pentru tinerii spectatori si, fara indoiala, deloc scutit de controverse (deci, implicit, mai atractiv) sau coloana sonora (in care, pe linga Vama Veche sau Vank, sint incluse si popularele grupuri occidentale Faultline si Sweetbox) reprezinta atuuri ce vor transforma Legaturi bolnavicioase intr-un important succes de public (cel putin in contextul industriei noastre de film). La fel ca si aclamatul Brokeback Mountain (pastrind, desigur, proportiile), Legaturi bolnavicioase nu este un film despre homosexualitate (cum nu este nici un film despre incest), ci o frumoasa poveste de dragoste cinematografica, in care sexul partenerilor (sau, in acest caz, legatura de singe dintre ei) reprezinta doar un element auxiliar.

Nu trebuie sa uitam insa ca pelicula are la baza romanul omonim al Ceciliei Stefanescu (al carui titlu face o trimitere transparenta la Legaturile periculoase, cartea clasicului moralist Choderlos de Laclos). E posibil ca spectatorii care au citit romanul tinerei scriitoare, nefiind avertizati de filiatia dintre creatia literara si cea cinematografica, sa nu descopere nimic familiar pe marele ecran. Asta pentru ca asemanarile sint mult mai putine decit deosebirile. Cei trei eroi se numesc tot Cristina (Kiki), Alexandra (Alex) si Sandu (fratele primei fete), insa relatiile amoroase dintre ei, tratate evaziv si sumar in roman, sint ingrosate la maximum in film. Sandu insusi s-a transformat, dintr-un personaj secundar al cartii, intr-unul de prim-plan. Prin aceasta focalizare pe o relatie incestuoasa, realizatorii (regizorul Tudor Giurgiu si scenarista Cecilia Stefanescu, ajutata la dialoguri de Razvan Radulescu, deja expert in domeniu) au intentionat sa contrabalanseze relatia lesbiana dintre eroine, bazindu-se probabil pe faptul ca doua povesti socante – „legaturile bolnavicioase“ din titlu – se pot anula reciproc.

Cred ca aceasta optiune se dovedeste o carte cistigatoare, asigurind dinamismul filmului, prin amplificarea conflictului sau.
Totusi, Legaturi bolnavicioase este un film poetic, iar cele mai bune secvente ale sale sint cele de tandrete amoroasa. Tudor Giurgiu reuseste sa trateze subtil aceste scene delicate, fara a deveni vulgar sau de-a dreptul penibil, cum li se intimpla unor regizori „consacrati“ (ginditi-va numai la ultimele creatii ale lui Sergiu Nicolaescu si Dan Pita).
Este ajutat, desigur, si de cei trei actori din rolurile principale (Maria Popistasu, Ioana Barbu si Tudor Chirila). Daca debutanta Ioana Barbu arata o oarecare stinjeneala in momentele mai „fierbinti“, Mariei Popistasu rolul Kiki (care pe ecran imprumuta multe din trasaturile lui Alex din carte) i se potriveste ca o manusa, ea fiind practic revelatia filmului. Tudor Chirila este expansiv si histrionic ca de obicei, insa fara a deranja. Actorii din rolurile secundare (Catalina Murgea, Virginia Mirea si Mircea Diaconu, Tora Vasilescu si Valentin Popescu sau vedetele Mihaela Radulescu si „Puya“) intregesc o distributie excelenta.

Spre deosebire de filme precum Visatorii de Bertolucci, triunghiul amoros din Legaturi bolnavicioase este unul imperfect: intre Alex si Sandu nu exista atractie, ci doar gelozie si repulsie, Kiki fiind singurul element de legatura intre ei. Situatia este comparabila intrucitva cu cea din Jules si Jim, filmul lui Truffaut, foarte admirat de Tudor Giurgiu. Si acolo, o femeie (Catherine) juca rolul de liant, insa intre doi barbati (vremurile erau altele...).
Pe ansamblu, viziunea regizorala a lui Tudor Giurgiu, secondata cu succes de imaginea lui Alexandru Sterian, montajul lui Alexandru Radu, scenografia Adrianei Grand sau muzica lui Vlaicu Golcea, dovedeste un cineast cu un imens potential. Rar ne e dat sa vedem un film romanesc cu o asemenea fluiditate si o asemenea acuitate a observatiei, minusurile scenariului fiind compensate de plusurile cinemaului.

La capitolul bile negre, as include voice-over-ul naratoarei, menit a face legatura cu romanul Ceciliei Stefanescu (vocea din off a Mariei Popistasu preia citate din carte). Din punct de vedere strict cinematografic, procedeul este inutil si nu se prea potriveste cu restul filmului. La fel, dialogul metatextual al celor doua eroine, pornind de la romanul romantic René de Chateaubriand, este lungit excesiv si risca sa plictiseasca.
Merita observat ca Legaturi bolnavicioase a beneficiat de niste strategii de marketing rar intilnite la noi. in primul rind, filmul a fost promovat nu doar prin citeva reclame, trailer-uri si un videoclip, ci si un site si mai multe blog-uri (jurnale on-line). in al doilea rind, se pare ca industria romaneasca de film invata beneficiile product placement-ului: numeroase marci de produse apar nu doar in cadru, ci si in conversatia personajelor.
Legaturi bolnavicioase este o productie cinematografica remarcabila a unui regizor de urmarit si un nou pas important in istoria „Noului val“ autohton.