De ieri am revenit la Pietrosita. Soare din fericire. Am vazut niste fotografii facute in timpul potopului de sapt. Trecuta si m-am luat cu miinile de cap. Era horror. E frig, n-avem apa calda dar ne incalzim cu tuica locala, am gasit vreo 2-3 provideri de exceptie.
Ieri a fost superOk, am filmat prima parte a bataii din finalul filmului. Chirila a fost foarte OK, de fapt toti ceilalti au fost foarte buni. Soarele a tinut cu noi, a iesit chiar atunci cind trebuia. S-au spus vorbe grele in scena asta, rideau toti de mine ca le ascutlam in bucla, incercind sa intru in starea momentului.
Seara am asteptat turma de vaci locala care defluia pe ulita din fata pensiunii pentru a trage un cadru cu fetele care belesc ochii din poarta la vaci. Asa, de safety pt. montajul final. Am stat in poarta vreo ora jumate cu aparatul, eram gata-gata sa plecam dar in fine si-au facut aparitia maiestuos doar vreo 5 vaci, probabil incurcasera drumul.
Dupa aia am stat la vorbe, am ascultat muzica si ne-am povestit cite in luna si stele. Adriana Grand statea cuminte la o masa si desena linistita niste frumoase schite de costum pentru un viitor spectacol de teatru. Nea Tica de la videoassist se uita la sport pe protv. Gianina, ruda Oanei, gazda noastra de la Pietrosita imi spunea pe cine sa dau afara de la tvr. Popistasu se alinta aratindu-ne poze din frageda pruncie, chestii arty, tot felul. Era o pace deplina peste tot, vinul fiert incepea sa-si faca efectul
Azi am tras intr-un bar de la parterul discotecii din localitate. Secventa grea, cu mult text dar cred ca a mers bine. Fetele la fel de bune as usual. Ma tot gindesc ca sunt aproape de finalul filmului si Ioana&Maria sunt la fel de proaspete si bune ca la inceput. Sigur ca au fost si mici deraieri, Ioana e delicioasa cu momentele ei de blanc absolut (rar) iar Maria cind e obosita se enerveaza repede si se deconcentreaza. Azi Sterian a fost pe glume tot timpul, parea pastilat si senin, zici ca era Chirila.
Era sa innebunesc aseara cind am aflat ca figurantul meu favorit, omul cu capul in ghips pe care-l puteti vedea in pozele din arhiva (sub numele de Yasser Arafat local, nu stiu de ce l-am botezat asa, dar asta mi-a inspirat) ei bine, tipu asta, nu mai avea gipsul pe el pt. ca ii cazuse. Am crezut ca se coboara cerul pe mine de nervi si ca urmare am rugat/decis sa se repare carcasa de gips si sa revina omul la forma initiala, aia in care l-am cunoscut. Ca urmare, azi dept. scenografie a refacut casca si omu a fost de baza in bar. O sa-l vedeti.
Acum scriu in benzinaria din Dealul Mare, oamenii imi admira viteza de scris, le-am spus cam pe cind vor vedea premiera filmului. Mi-e foame, ma car, nu-mi vine sa cred ca miine e ultima zi. Trimit si o poza cu puhoaiele de sapt. trecuta.

{ Tudor Giurgiu's blog | login sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii }