Prima dimineata departe de casa. Scriu dintr-o benzinarie particulara, vreo 7 km out of Pietrosita, imediat dupa ce zappul a inceput sa dea primele semne de dezmorteala. Instalat birou mobil in fata benzinariei, in noroi, sub o umbrela coca-cola. Spus la nenea de la statie ca facem un film de actune la Pietrosita, asta la intrebarea lui "esti pe la vreo firma, frate?" Fata a sters masa rosie umeda si soioasa so, all set for 1/2 sesiune de net, pina ce echipa se repliaza pt. o filmare pe sosea cu masina + ceva device-uri complicate pt. nestiutori, sa le pomenim totusi: low loader, hot head ...

{ continuare }

este miercuri seara.
maine dimineatza vom pleca la pietrositza. se pare ca filmam si pe drum si tare imi doresc sa nu ploua. deasemenea sper sa avem vreme frumoasa acolo pentru ca avem multe scene in aer liber si ne-ar ajuta un pic de caldurica.
ieri am filmat intr-o alfa-romeo argintie cu o instalatie cu ventuze pe care era insurubata camera. aveam de condus o alfa bestiala pe stradutzele inghesuite de langa cismigiu, cu un metru de fiare in fatza, camera care imi obtura vizibilitatea plus lacrimi care imi obturau irishii si ma gandeam oare ce s-ar intampla daca as aprecia gresit o curba si as frange si camera si masina. oare cam ce s-ar intampla?

{ continuare }

Nu cred absolut deloc in semne si nu am nici o predispozitie mistica in sensu asta. Cu toate astea, ce mi se-ntimpla la filmu asta e un pic "paranormal" asa ca incerc totusi sa ma autoconving ca nu e degeaba si ca totul are un sens. Sau ca somebody up there tine la mine.
Azi spre exemplu am vrut sa o urc pe Maria intr-un balcon la un cetatean acasa, la et. 4 al unui bloc vechi de pe linga Cismigiu. Productia a facut un pic de criza, dar s-a rezolvat, ca dupa aia sa descoperim ca locatara e verisoara f. buna cu Oana. Din toate balcoanele din Bucuresti, am ales unul intimplator unde statea o cunostinta ff apropiata. Bizar, nu?

{ continuare }

Suntem in a 17a zi de filmare si n-am reusit sa-mi fac “datoria” de a consemna zilnic intamplarile de la lucru. Recunosc, nu sunt mare amatoare intr-ale scrisului, totusi…
Zile de “inghesuiala”, locatie mica, si stat la masa cu Tora Vasilescu, Vali Popescu, Tudor Chirila si normal, Maria.

D-na Tora, feminitate debordanta, zambeste tot timpul, sincer; tonus ridicat; pusa pe flirt si pozne. Dupa 2 zile de stat la masa si joaca cu lingurita de prajitura si mustar, catapulteaza cu aceeasi lingurita bucati de paine… eu nu mai sunt in stare sa scot nici un cuvant, ma conserv… :)) Maria cred ca face acelasi lucru.

{ continuare }

luni but feels like martzi.
am filmat la shoni. azi am avut mult mai multzi oameni in jur. am avut pe post de tineri-stand-de-povesti-la-bar oameni pe care ii stiu din vedere din "civilie". aproape pe totzi dar mai ales pe lorin. ei, care lorin.. catzi lorini sunt. mais c'est le jean lo' sterian. pe ceilalti i-am vazut la concerte, la motoare sau la spectacole in green hours. scena de azi a fost repetata si ultrarepetata in decursul timpului. e una din scenele pe care am dat probe pentru film acum 2 luni(?!). visam textul asta. azi mi s-a parut greu pentru ca imi suna prea familiar. parea un cantec pe care l-am tot ascultat si azi am avut impresia ca e gresit. se mecanizase un pic toata vorbaria. apoi mi-era teama ca daca vreau sa schimb sa nu o fac din ratziuni gresite.. au inceput discutii despre metode de lucru, despre cat timp iti ia de fapt sa pregatesti un rol, cat de mult se repeta inainte.. eu n-am lucrat foarte mult, dar in 4 filme am avut de-a face cu 4 stiluri diferite de lucru. vorbesc de regizor, care da tonul pana la urma. n-as sti totusi sa aleg unul care sa ma fi servit mai tare decat altul.. m-am descurcat-adaptat de fiecare data.

{ continuare }