Tudor Giurgiu's blog

Berlinul. Faze si impresii

Mon, 27 Feb 2006 11:28:45 +0200

Dau filmu' inapoi. Nu stiu de ce dar la Berlin n-am avut feeling sa scriu. Ma asteptam macar Maria sa "fill the gap" da' n-a fost sa fie. Asa ca, intii de toate a fost OK ca ne-a iesit copia la timp. N-aveam inca copyrightul de muzica cleared. Nici acum, de altfel. Primele zile am avut intilniri de tot felul, filme n-am prea vazut. Decit "Grbavica", viitorul Urs de Aur. Mixed feelings, un film cuminte si corect. Prea corect. Simbata proiectie la market, sala mica, strict pt. buyeri si industry people. I-am vazut pe Iulia si Leo, nu ma asteptam sa vina, da' asa s-a intimplat. Full house, se statea si pe jos, la final ecouri f. OK. Shane de la Edinburgh Festival imi spunea fericit ca se bucura cind unui prieten i-a iesit filmul OK si nu e nevoit sa ii spuna chestii aiurea, de complezenta. Ma relaxasem brusc. A doua zi au inceput sa apara cumparatorii pe la standul celor care vind filmul (MDC), Marta (cea care "vinde") parea happy dupa primele reactii.

Berlin si chestii

Mon, 23 Jan 2006 01:49:27 +0200

E ciudat sa scriu dupa asa o pauza lunga. Parca n-as mai avea ce zice, parca s-a spus totul. Cum n-am ajuns sa scriu ca filmul nostru a fost primit in fine la Panorama la Berlinala am zis ca nu e tirziu nici acum. Sincer, nu mai speram de nici o culoare, am trimis filmul destul de tirziu, mixajul inca nu e gata, eram destul de trist. Intr-o zi luminoasa insa de marti 10.01 secretara din tvr mi-a dat vestea asa ca am inceput sa sar de unul singur in biroul gigantesc din Carrefour (aripa noua din tvr) unde poti juca si fotbal daca iti pui capul...
Cel mai mult m-am bucurat pentru ca filmul asta s-a nascut greu, in chinuri destul de mari si a fost un mare efort de echipa. N-am povestit aproape deloc de Andu, care a montat de unul singur multe secvente, cu toate ca i le mai distrugeam apoi noptile cind ajungeam la montaj, de Vlaicu, care a venit la un moment critic cu solutii muzicale misto, de Cuchi pe care l-am stresat de mii de ori cu genericul. Sau de alta intilnire providentiala care m-a facut sa reusesc sa fac mixajul la Paris, in conditii de care nici nu visam inainte. Am terminat in fine mixajul, marti facem codarea Dolby si mai e un pas mic spre a avea totul gata

Prima vizionare

Mon, 12 Dec 2005 00:15:28 +0200

Azi, duminica 11 decembrie. Mi-era frica rau. Pentru ca stiam ca o sa vina multi prieteni si varianta cea mai nasoala era sa fie cald-condescendenti si sa trag io dup-aia concluzia ca a fost de kko. De dimineata i-am dat un dvd lui Chelba si la 5 m-am vazut cu gasca. Cecilia, Razvan, Vivi, Radu, Ileana, Corina, Stefan, Ada, Vali. Imi pare rau ca n-a venit Florin. Inainte de a intra in firma la fatidica ora 5, Chelba m-a sunat entuziasmat cum numai el poate fi, sa-mi spuna ca are 3 lucruri sa-mi spuna - ca i-a adus aminte de Truffaut, ca are atmosfera, emotie si ca nu mai stiu ce. Punea multa pasiune in ce spunea, dar mi-am dat seama ca nu e bullshit. Am intrat oarecum mai sigur de mine in proiectie si am stat cu ochii si cu urechile belite timp de 90 de minute sa vad unde si cum reactioneaza lumea. La final, tacere de mormint, muzica curgea, no reaction, ma simteam ca la priveghi. Nici bancuri nu-mi venea sa zic. Am trecut la protocol, cu ceva bere, pateuri, etc si au inceput reactiile. Slava Domnului, e de bine. Au sarit pe mine ca nu le place voice-overul, ceea ce ma asteptam. Ca anumite secvente sunt prea lungi, ca daca scot vo-ul atunci nici secventele unde apare VO-ul poate nu sunt neaparat necesare. Partea OK e ca li s-a parut emotionant, ca Radu si mai ales Ada au fost cred f. placut surprinsi. Vivi a ridicat probleme de morala re. subiect si felul in care apare relatia frate-sora. A mai zis ca i se pare prin prisma temei filmul romanesc cel mai interesant din ultimii 15 ani, poate e prea mult... Razvan si Cecilia au fost precisi si exacti ca de obicei, Razvan e impecabil cind isi expune argumentele, pare un chirurg ferm si decis care taie la punct fix. Overall, pariul e cistigat, am avut senzatia cumva bizara ca erau cu totii f. curiosi si nu prea creditau acest subiect cu sanse sau oarecum cu mari sanse de reusita. Cred ca marele atu al filmului e ca relatia intre fete e SUPERCREDIBILA, iar Maria si Ioana sunt impecabile. Momentul cu Maria la final cind zice "Si eu acuma ce fac?" e beton, imi aduceam aminte de la filmare ca mi s-a facut pielea gaina cind zicea vorbele alea.

Life After

Mon, 10 Oct 2005 19:19:16 +0300

E greu de povestit ce simti dupa ce termini filmul. Si mai ales cind dormi un week-end si dup-aia revii la tvr, unde oamenii asteapta multe de la tine, ai si uitat de dosarele si lucrarile lasate in lucru, de multele probleme si chestiuni pe agenda. Cel mai greu e sa te resetezi. Sa fii din nou cumva izolat si nu in mijlocul celor 30 de omuleti din echipa de filmare.
Aseara am refilmat un cadru, a fost scurt (3 ore), simplu si parca automat, fara prea multe complicatii. A iesit bine, mi-a parut rau ca nu am mai iesit la o bere dupa, promisesem sa ma duc in alta parte. Mi-a facut mare placere sa le revad pe fete imbracate in costumele din film. Erau f. naturale. Bebe, baiatul de la electrica, era imbracat in tricoul cu mineci lungi al filmului, branduit cu tot ce trebe. Inca un semn ca e "gata", ca filmul deja e "pe drum"

Gata

Fri, 30 Sep 2005 13:57:31 +0300

Aseara am terminat. In mod bizar pentru mine, tot in preajma unor meciuri de fotbal, la fel cum s-a intimplat si cind am pornit blogul asta. Eram destul de sfirsit si cumva fara sens in continuare, ma invirteam bezmetic prin curtea in care filmam, pupindu-ma cu toata lumea, cu paharul de sampanie in mina si ma gindeam ce o sa fac eu miine. Adica, stiam ce o sa fac (come-back to tvr) da' parca vraja s-a rupt deja si stiam ca nu o sa ii mai vad constant pe adorabilul nea Tica,de la videoassist, cu mufele si cablurile lui vesnic aproape defecte, pe Pompi si Nicu, pe excelentul Fane, pe sound guys, cei mai rezistenti la spritz din echipa, pe toti ceilalti. Stiu ca e unfair sa nu-i pomenesc pe toti, da am zis si eu asa niste nume. De toti ceilalti va povestesc mai incolo

Penultima zi

Thu, 29 Sep 2005 10:06:29 +0300

De ieri am revenit la Pietrosita. Soare din fericire. Am vazut niste fotografii facute in timpul potopului de sapt. Trecuta si m-am luat cu miinile de cap. Era horror. E frig, n-avem apa calda dar ne incalzim cu tuica locala, am gasit vreo 2-3 provideri de exceptie.
Ieri a fost superOk, am filmat prima parte a bataii din finalul filmului. Chirila a fost foarte OK, de fapt toti ceilalti au fost foarte buni. Soarele a tinut cu noi, a iesit chiar atunci cind trebuia. S-au spus vorbe grele in scena asta, rideau toti de mine ca le ascutlam in bucla, incercind sa intru in starea momentului.
Seara am asteptat turma de vaci locala care defluia pe ulita din fata pensiunii pentru a trage un cadru cu fetele care belesc ochii din poarta la vaci. Asa, de safety pt. montajul final. Am stat in poarta vreo ora jumate cu aparatul, eram gata-gata sa plecam dar in fine si-au facut aparitia maiestuos doar vreo 5 vaci, probabil incurcasera drumul.

Ploaia. Pauza. Puiu. Puya. Purici

Thu, 29 Sep 2005 13:09:34 +0300

A plouat mult zilele trecute, credeam ca nu se mai termina. Ajunsesem sa ma autosugestionez cum ca secventele pe care mi le imaginam a fi filmate pe soare pot fi linistit filmate si pe ploaie. In fine, am reusit totusi sa filmam citeva cadre pe o ploaie deasa, pe o pasarela de linga Gara Obor. Fetele alergau prin ploaie ca nebunele, azi am vazut materialul si arata foarte misto. Nu era un moment prevazut in scenariul initial dar who knows? Acum chiar ca ar trebui sa intre.
Oricum am facut ceva pauza fortata, m-am mai gindit la una-alta, la cum se leaga totul si am un feeling straniu, anume ca am multe parti foarte bune dar inca nu reusesc sa cuprind intregul. Poate si pentru ca am filmat intr-o discontinuitate foarte mare si orice incercare de a pune in ordine stari, afecte, evolutii de personaj e greu de facut. Ma mai uit la poze si chiar daca nu e tot aia le vad pe fete foarte diferite si foarte OK in diverse momente de film

Aqua Magic si ura vs cocosi

Wed, 21 Sep 2005 01:18:00 +0300

Pauza, ploua de rupe, ieri la Pietrositza am crezut ca ne ia cu totul. Mi-am adus aminte de momentele de cosmar din "Lost in la Mancha" unde vedeam HMI-uri si case-uri de camere luate de forta torentelor. In fine, perspectivele apocaliptice au trecut, Oana a imbunat-o pe proprietara casei unde am filmat si unde mort-copt va trebui sa ne intoarcem, totul e OK. Aseara ne-am tot distrat pe seama replicii din film care se refera la maidaneze asa ca am gasit la misto un alt (sub)titlu filmului, un fel de aka "Maidanezele se intorc intotdeauna de 2 ori", precum postasul...
Azi-noapte am visat-o pe Julia Roberts cu care m-am vazut intr-o seara in Buc, vorbea aproape OK romana, eram la o terasa linga localul Waterloo, i-am dat scenariul viitorului film si m-a enervat ingrozitor ca nici macar nu l-a deschis dar m-a rugat sa i-l trimit lui Jeffrey Katzenberg de la Dreamworks. De ce lui si nu agentului, don't ask me... I-am comandat un taxi, dar am intirziat, l-a pierdut pina la urma iar rezultatul a fost ca am pierdut si eu u zbor de noapte Air France spre Paris. Sunt un pic confuz, imi scapa legaturile intre toate chestiile astea.

Corina

Sat, 17 Sep 2005 12:46:39 +0300

Corina e o fata cu multa personalitate. Din Pietrosita, dar a facut stagii de pregatire/antrenament prin Egipt, Maroc si poate si prin alte parti. Se pricepe la dans. Normal, oriental dar mai ales la bara. Asa am cunoscut-o in prospectie cind baleta in unica discoteca locala. Evident, in jurul barei. Am decis sa o luam in film si sa o rugam sa faca ce stie ea mai bine. Dar aseara, dezastru, a intrat atit de bine in personaj incit s-a rupt bara cu ea. Slava Domnului ca n-a cazut peste nea Ion electricianul, care statea cumva pitit, sub ea, si rotea constant de cursorul de la potentiometrul care varia lumina magica de deasupra-i. Am stat vreo 1/2 ora pina ce mesterii locali au reparat bara, Corina a testat-o, totul OK si am continuat. Corina are 18 ani si a fost starul serii de ieri. Seful de post si primarul ne-au spus ca e cam deocheata, e vai mama ei, dar noua ne-a placut. Baietii din echipa vroiau sa faca misto de nea Ion, sa o plateasca si sa i-o aduca in camera...

Pietrosita morning

Fri, 16 Sep 2005 10:10:29 +0300

Prima dimineata departe de casa. Scriu dintr-o benzinarie particulara, vreo 7 km out of Pietrosita, imediat dupa ce zappul a inceput sa dea primele semne de dezmorteala. Instalat birou mobil in fata benzinariei, in noroi, sub o umbrela coca-cola. Spus la nenea de la statie ca facem un film de actune la Pietrosita, asta la intrebarea lui "esti pe la vreo firma, frate?" Fata a sters masa rosie umeda si soioasa so, all set for 1/2 sesiune de net, pina ce echipa se repliaza pt. o filmare pe sosea cu masina + ceva device-uri complicate pt. nestiutori, sa le pomenim totusi: low loader, hot head ...

Semne

Tue, 13 Sep 2005 23:43:14 +0300

Nu cred absolut deloc in semne si nu am nici o predispozitie mistica in sensu asta. Cu toate astea, ce mi se-ntimpla la filmu asta e un pic "paranormal" asa ca incerc totusi sa ma autoconving ca nu e degeaba si ca totul are un sens. Sau ca somebody up there tine la mine.
Azi spre exemplu am vrut sa o urc pe Maria intr-un balcon la un cetatean acasa, la et. 4 al unui bloc vechi de pe linga Cismigiu. Productia a facut un pic de criza, dar s-a rezolvat, ca dupa aia sa descoperim ca locatara e verisoara f. buna cu Oana. Din toate balcoanele din Bucuresti, am ales unul intimplator unde statea o cunostinta ff apropiata. Bizar, nu?

I'm back

Mon, 12 Sep 2005 08:32:10 +0300

Revin dupa oarece pauza. Nu ca as fi fost lenes dar au fost zile grele si nu prea imi ardea de scris. Am terminat toate secventele din casa lui Kiki (Maria), inclusiv celebra scena a prinzului de care am mai scris. Razvan Radulescu a fost si el pe set si era de o curiozitate maxima sa vada cum a iesit secventa. Inteleg ca i-a venit cu aceasta idee in timpul lucrului pe script cu Cecilia. Am aflat asa ca i-a scris lui Didi Danquart o secv. de prinz de 14 paginipt. OFFSET. No comment :) Sper ca si Munteanu sa aiba acelasi tratament la filmul despre Revolutie, macar vreo 15-16 pagini, asa... Camera Mariei a iesit misto decorata, mi-a fost destul de frica de momentul asta. Recuzita favorita din interior: un tablou Suzana Dan (cadou de nunta), desenele Adrianei Grand, robotzelul construit de Adriana, plus cutia cu nasturei (same) + cireasa de pe tort: pagina rupta din THE FACE, in care 2 eroi de cartoon manga au luat chipul lui Chirila si al Mariei. Fane, recuziterul nostru supertalentat, le-a decupat chipurile din niste poze si le-a asezat in locul capetelor originale. A iesit supercool

Despre secventele in care oameni stau la masa si maninca

Wed, 07 Sep 2005 00:29:52 +0300

Sunt greu de filmat. Multe unghiuri, priviri, raporturi intre personaje, grija sa nu "sari axu". In prima zi am avut tot timpul tentatia de a decupa scena in bucatedle, noroc ca m-am calmat la timp, era o prostie.
Ti se face pofta. Mie de chiftelele si ardeii umpluti cu pasta de brinza. Chiftelele nu se mai pun.
Sunt plicticoase. Actorii uita racordurile, trebuie sa filmezi cit de cit in continuitate
Daca ai parte de actori de genuri si virste diferite (my case) trebuie sa-ti intri serios in rol si sa-i conduci acolo unde vrei tu. Altfel ai sfeclit-o. Unii asteapta prim-planul, altii fac glumite si tu ii auzi in lavaliere, altii sunt absenti, unii se vor funny, altii ii urasc pe cei care se cred funny.

E duminica. E pauza

Sun, 04 Sep 2005 15:05:31 +0300

In fine, a venit duminica si cu ea pauza. Ultimele zile au fost cam stresante, am avut de filmat scenele cele mai importante din final. Ioana si Maria au fost admirabile chiar daca a fost greu de mentinut aceeasi stare de emotie pe durata a 12 ore, apoi reluata de "n" ori in duble. Sper sa iasa cum trebuie si sa nu refilmez. Ieri am filmat la mine acasa pe acoperisul blocului. Filmare asezonata la final cu gratare, mititei si palinca de la Cluj. Au fost nori si s-a dus dracu romantismul de asfintit (poate naiv) pe care scontam. Am avut in schimb stoluri de ciori de care am profitat la greu in compensatie. Am plecat dupa 10 zile din apartamentul din Magheru cu amintiri frumoase. Cred ca am facut treaba buna si am capatat multa incredere. Am vazut impreuna cu Alex (operatorul) si material din ultimele zile de filmare si totul pare in regula. Incep sa cred ca avem momente foarte speciale si secvente reusite in sine. Acuma faza e ca toate astea trebuie sa se lege bine intr-un intreg si sa nu fie doar niste momente OK in sine.

robotzelul si mustele

Wed, 31 Aug 2005 23:32:03 +0300

Azi am filmat niste scene grele. Monologul Mariei cu telefonul ei Nokia in care ii spunea "chestii" lui frati-su si apoi discutia din bucatarie intre Ioana si Dna Murgea. La prima scena, Maria s-a tinut tare si a fost suficient de "deraiata", cum o cere si personajul, de altfel. Vorbea cu robotzelul lu' Chirila de parca l-ar fi iubit de-o viata. Sunt fff curios cum va da pe ecran. Poate fi una din alea 3 scene tari ale filmului. In bucatarie, am tras vreo 10 duble pina s-a terminat pelicula. Era un plan secventa cu mult text si Dna Murgea nu l-a dat cum trebuie aproape in nici o dubla. Mici greseli, nu grave, da' se simteau. La final, m-am multumit cu dubla 7 dar si acum ma inteapa in spate ca habar n-am daca se vedeau mustele in cadru. Am cerut muste, da' multe si m-am trezit cu un borcan in care erau ametite la gramada vreo 20 de muste. 2 au si murit (vom scrie asta la final pe generic). Sunt suficient de paranoic sa cred ca scena a avut de pierdut in lipsa mustelor, da' asta-i chestia, n-am ce sa fac. La Pintilie s-ar fi plecat acasa pina productia si regia faceau rost de muste. Io sunt un debutant umil si ma voi bucura oricum daca voi vedea macar una zburdind prin cadru. Iar daca nu, ma voi consola macar cu gindul ca scena putea sa fie si mai misto...