O dureroasă amintire despre prietenie şi iubire

Legături Bolnăvicioase
România, 85 de minute
cu Maria Popistaşu, Ioana Barbu, Tudor Chirilă, Mircea Diaconu, Cătălin Murgea

Sinopsis: Kiki, o studentă bucureşteană (Maria Popistaşu) îşi aminteşte de cele câteva luni de vacanţă petrecute împreună cu colega ei, venită de la ţară, Alex (Ioana Barbu). Această prietenie se transformă într-o timidă dar profundă relaţie de dragoste. Cu toate că nutreşte sentimente sincere pentru Alex, ea nu poate să se desprindă de fratele ei Sandu (Tudor Chirilă), pe care, de asemenea, îl iubeşte. În clipa în care Sandu, mânat de gelozie, apare în casa părinţilor lui Alex, unde fetele îşi petrec vacanţa, Kiki trebuie să ia o decizie.

Critica: Atitudinea regizorului, asociată cu fundalul muzical repetat, indică poziţia asociativă cu care Tudor Giurgiu abordează povestirea. Regizorul român care încă de acum patru ani a fost prezent la Panorama Berlinalei cu filmul de scurt metraj „Popcorn Story”, prezintă relaţia fragilă între Kiki cea impulsivă şi timida şi realista Alex, sub formă de scene disparate care se desfăşoară în ordine cronologică.

Ca şi cum ar fi fragmente de gânduri, motivele sunt montate în culori calde şi pe fundalul muzicii de vis, comentariile melancolice ale lui Kiki ne fac să înţelegem că imaginile nu sunt decât amintiri.
Secvenţa de început în care Sandu şi sora apar împreună în pat şi apoi fumând pe balcon, nu reprezintă începutul povestirii ci sfârşitul. Ea face parte din prezentul din care Kiki caută să evadeze în trecut spre ceva necunoscut, pe care îl consideră însă ca fiind ceva special.
Structura volatilă a filmului prinde acest moment al căutării nedefinite, explicând astfel caracterul „povestitoarei”. Căci aşa cum Kiki încearcă să trăiască numai clipa şi să uite cauzele şi posibilele consecinţe ale acţiunilor sau sentimentelor ei, aşa sare şi acţiunea care trece prin filtrul amintirilor, de la o situaţie la alta, fără a exista preocuparea ordonării şi creării de legături. În felul acesta povestea relaţiei dintre Sandu şi Kiki rămâne ascunsă privitorului şi la fel şi lui Alex.
În relaţia dintre fraţi se simte o forţă autodistructivă, inexplicabilă, care se află în contradicţie cu apropierea lentă dintre cele doua prietene.

Caracterele atât de diferite ale lui Kiki şi Alex sunt apropiate de Giurgiu fără multe cuvinte mari pe de o parte dar şi datorită protagonistelor reuşeşte sa transpună povestea lor în gesturi şi priviri, mai ales.
Maria Popistaşu, care nu a jucat decât în filmul „Crash Test Dummies” al lui Jörg Kalt, prezentat la Forumul Berlinalei, reuşeşte să transpună nestatornicia emoţională a lui Kiki, lipsa dorinţei de a se aşeza, într-un limbaj expresiv şi nestatornic al corpului. În schimb, Ioana Barbu rămâne retrasă reflectând şi mai clar nesiguranţa lui Alex şi strădania ei de a se controla.

Jocul acestor personaje contradictorii prezintă mici momente ale dezechilibrului relaţiei dintre cele doua fete. În timp ce găurirea urechii este pur şi simplu o joacă pentru una , pentru cealaltă aceasta capătă o semnificaţie mult mai importantă – o dovadă serioasă de încredere.
Forma episodică fereşte filmul de premoniţia lentă a eşecului care apare în aproape fiecare scenă şi de semnificaţia încărcată de fatalitate. Punerea în scenă menţine un aer de seninătate în ciuda elementelor melancolice care apar în momentul incursiunii spre trecut. Dramatismul pierderii se vede abia atunci când se pierd elementele valoroase considerate până nu de mult ca fiind naturale, fireşti,.
Starea de spirit a filmului provine chiar din acea incertitudine care apare în momentul conştientizării şi în care durerea şi fericirea se află alături, pe poziţii egale.

{ English  }