Dau filmu' inapoi. Nu stiu de ce dar la Berlin n-am avut feeling sa scriu. Ma asteptam macar Maria sa "fill the gap" da' n-a fost sa fie. Asa ca, intii de toate a fost OK ca ne-a iesit copia la timp. N-aveam inca copyrightul de muzica cleared. Nici acum, de altfel. Primele zile am avut intilniri de tot felul, filme n-am prea vazut. Decit "Grbavica", viitorul Urs de Aur. Mixed feelings, un film cuminte si corect. Prea corect. Simbata proiectie la market, sala mica, strict pt. buyeri si industry people. I-am vazut pe Iulia si Leo, nu ma asteptam sa vina, da' asa s-a intimplat. Full house, se statea si pe jos, la final ecouri f. OK. Shane de la Edinburgh Festival imi spunea fericit ca se bucura cind unui prieten i-a iesit filmul OK si nu e nevoit sa ii spuna chestii aiurea, de complezenta. Ma relaxasem brusc. A doua zi au inceput sa apara cumparatorii pe la standul celor care vind filmul (MDC), Marta (cea care "vinde") parea happy dupa primele reactii.
Duminica megaparty la Sarajevo people, partyul unde m-am simtit cel mai bine. Am stat pina la 5 dimineata, ma tot gindeam cind o sa vina vremea cind cncul si ministerul nostru o sa bage jumate din banii pe care bosniacii ii baga an de an in promovarea filmelor lor. Pai daca aveau bosniacii un film ca "Lazarescu" anu trecut la Cannes inchiriau un vapor, ce mai... Asa au avut doar un stand urias. noi nimic as usual.
Luni. Avanpremiera in cea mai indepartata sala fata de centrul Festivalului, a fost o aventura sa ajungem acolo, sala mare, 10.30 pm, nici macar pe jumate plina. Chiar si-asa simteam ca merge totul bine, un prieten bun mi-a zis ca s-a emotionat brusc la finalul filmului. M-a oprit o tipa la iesire, iubita unui amic de pe vremuri, e studenta la Berlin si s-a bucurat ca si-a a dus aminte de Bucurestiul as it is now, de diverse locuri, ticuri, gesturi, de felul in care vorbesc oamenii.
Marti au venit actorii, Ioana era paca rupta din peisaj. Ii simteam cumva nelinistiti, habar n-aveau cum e filmul. M-am bucurat mult ca eram o delegatie numeroasa, venise si Cecilia si Oana. Razvan era deja sosit.
A doua zi marea incercare. A fost amuzant ca Dorothea, fata de la guest care avea grija de noi ne-a aranjat un drink cu o ora inainte la VIP lounge-ul de la Hyatt, acolo pe unde se perinda vedetele inainte si dupa photo calluri. Am baut sampanie si am mincat sarlota. Au venit prieteni dragi, ne simteam ca in familie. La 3 min departare era cinematograful. Sala plina. Ecranul era gigantesc, parca nici nu puteai sa-l cuprinzi cu ochii. Reactiile ok, ma uitam tot timpul la actori, pacat ca n-aveam o videocamera sa le vad reactiile. Chirila era absorbit. "Momentul" Mihaela Radulescu a fost superhaios, s-a ris, a iesit cool. Aplauze, scos toate lumea la rampa, fetele un pic touched, bla-bal-uri despre cit de bine a iesit filmul, ce distributie buna am avut si despre situatia comunitatii gay&lesbian din tara.
Ne-am dus apoi la un drink la K44. A fost fainutz, thanks Mihai&Stefan for all. S-au adunat toti romanasii acolo, de la Dan Nutu, Sasa Dragin, Totok la Mungiu, Burlac si Porumboiu. In mare parte laude si cuvinte frumoase. Au fost si reprosuri, of course da' pe alea le stiam inainte de proiectie. Sunt greseli sau lucruri care nu ne-au iesit, asta-i clar. Si pe care nu mai ai cum sa le corectezi, odata ce filmu-i gata.
Pe la 3 dimineata ni s-a facut foame, noroc cu kebabul berlinez.
A doua zi cronica din Variety made our day. Superfavorabila, toata lumea din "industrie" mi-a spus ca a contat mult. Sigur ca au scris si ca "povestea intre fete e cam subtire" da' m-am ofticat ca mediafaxul a preluat o mica parte din cronica, puteau sa fie mai generosi. Dar asa se-ntimpla mai peste tot, mai bine critici decit sa lauzi. No offense. Seara proiectie din nou. De data asta, sala plina ochi, senzatia a fost ca filmul a curs mai bine, ca a fost mai bun:) Asa ziceau actorii... Am iesit dupa aia cu toii la drink si dance la Campus party, Chirila a facut cuceriri in Kazakhstan si Moldova. Da' degeaba.
In ziua plecarii, aflasem neoficial ca eram in cursa pt. premiul de debut + nominalizare la Teddy Awards. Cu premiile nu ne-a iesit da filmul era in negocieri de a fi vindut in 7 teritorii. Ce sa vrei mai mult? Cum se zicea pe vremuri, am plecat "cu sentimentul datoriei implinite". M-am bucurat mult pentru actori, ca s-au simtit Ok cu filmul si ca le-a placut. Retur Bucuresti, respir din nou aer de tvr, de-abia astept sa scoatem filmul pe piata.
Acum 2 zile am primit si cronica din The Guardian, la fel de entuziasmanta.
Singura durere de cap e ca vinzatorii filmului mi-au cam spus ca in 2 ani ar cam trebui sa fac altul, altfel lumea te uita repede. Viata e complicata rau, cum sa mai fac filme, cind tot ce mi se-ntimpla mie acum e un film intreg?
Am aminat premiera. E pe 14 aprilie, sper ultima data.

{ Tudor Giurgiu's blog | login or register to post comments }