E ciudat sa scriu dupa asa o pauza lunga. Parca n-as mai avea ce zice, parca s-a spus totul. Cum n-am ajuns sa scriu ca filmul nostru a fost primit in fine la Panorama la Berlinala am zis ca nu e tirziu nici acum. Sincer, nu mai speram de nici o culoare, am trimis filmul destul de tirziu, mixajul inca nu e gata, eram destul de trist. Intr-o zi luminoasa insa de marti 10.01 secretara din tvr mi-a dat vestea asa ca am inceput sa sar de unul singur in biroul gigantesc din Carrefour (aripa noua din tvr) unde poti juca si fotbal daca iti pui capul...
Cel mai mult m-am bucurat pentru ca filmul asta s-a nascut greu, in chinuri destul de mari si a fost un mare efort de echipa. N-am povestit aproape deloc de Andu, care a montat de unul singur multe secvente, cu toate ca i le mai distrugeam apoi noptile cind ajungeam la montaj, de Vlaicu, care a venit la un moment critic cu solutii muzicale misto, de Cuchi pe care l-am stresat de mii de ori cu genericul. Sau de alta intilnire providentiala care m-a facut sa reusesc sa fac mixajul la Paris, in conditii de care nici nu visam inainte. Am terminat in fine mixajul, marti facem codarea Dolby si mai e un pas mic spre a avea totul gata
Am uitat sa povestesc de Oana si stresul ei "muzical", obtinerea de drepturi pentru Sweetbox si mai ales Faultline; ma bucur ca n-am cedat, ca uite, totul e posibil, nu e de neimaginat sa ai soundtrackul care ti-l doresti si sa-l ai si pe Chris Martin cintind la finalul filmului.
Ieri a fost ziua Mariei, i-am zis de departe Happy Birthday
Au facut photoshootingul pt. afis, pare sa iasa OK
Am stabilit si premiera pe 17.03, la o luna dupa Berlin. Cel mai mult ma bucur ca o sa pot face apoi o defragmentare totala in creier, o sa-mi scot multe fisiere care tin de LEGATURI si va ramine poate doar bucuria ca e gata si poate ca va fi bine. Si vor urma festivaluri si multe altele. M-as bucura sa ia fetele ceva premii pt. ca merita.
Ma duc la culcare, e tirziu, la Paris e ora 1 noaptea.

{ Tudor Giurgiu's blog | login or register to post comments }